:)

One more month! Just one! Dupa care, I'm out of here for good! :D

"NOW THE VICTORY IS OURS!!!" (mine) :D

The sun shines on my alley these days

Vineri. Ajung acasa de la liceu, plina de nervi din cauza unor profesori incompetenti care nu sunt in stare sa explice nimic asa cum ar trebui (cum naiba sa intrebi 3 profesori de engleza cate pagini trebuie sa contina o anumita lucrare si fiecare sa iti spuna ceva diferit?!). In fine. Imediat dupa mine a ajuns si mama, care se dusese sa o ia pe sora-mea de la gradinita. Chiar in momentul cand am deschis gura sa o salut, ochii mi-au alunecat pe plicul mare din mana ei. Imediat ce am recunoscut simbolul desenat pe acesta am simtit cum mi se opreste respiratia brusc. I-am smuls, la propriu, plicul din mana, grabita sa aflu cat mia repede ce scria in el. Citind cele cateva randuri, simteam cum o bucurie iesita din comun punea stapanire pe mine cu o viteza incredibila. Voiam sa sar, sa tip de fericire, sa sun pe toata lumea (ceea ce am si facut). Voiam sa imi arat fericirea in toate modurile posibile. Mai e putin. Incredibil de putin. Am mai putin de doua luni pentru a ma pregati pentru acest lucru. Nimic nu este insa imposibil atunci cand iti doresti cu adevarat ceva. Nimic. Asta am invatat pe parcursul ultimilor doi ani. Toate lucrurile pe care mi le-am dorit in adevaratul sens al cuvantului mi s-au indeplinit si asta numai datorita entuziasmului si optimismului care mi-au dat puterea necesara pentur a lupta pentru toate aceste lucruri. Mai am un singur mare obstacol in cale. Dar, din moment ce am ajuns pana aici, e imposibil sa nu reusesc sa ajung la acea linie de "Finish" care, totodata, reprezinta si un nou inceput. Un nou inceput in orice. Un nou loc pe care sa il numesc "acasa", un nou nivel de studii, un nou mediu, total diferit de cel de pana acum, noi locuri in care sa imi petrec acel "quality time" cu prietenii... etc. Totul se afla doar la distanta de un examen de 4 ore. Totul va fi bine. Doar e subiectul meu. Nu pot sa pic la acel subiect la care stiu ca sunt printre cei mai buni (da. nu a sunat deloc modest din partea mea, but I don't give a damn s*** about it. :D)

Today's song:
Scorpions feat. Tarja Turunen - The good die young

Three is an orgy, four is forever...

Am descoperit de curand aceasta melodie pe profilul unui foarte drag prieten al meu. Am cautat numele formatiei pe faimosul tu-tzeava (aka youtube) si de atunci mi s-a pus pata (in sensul bun) pe muzica acestei trupe. Formatia se numeste Ordo Rosarius Equilibrio, iar melodia de mai jos "Three is an orgy, four is forever..." Sper sa va placa si voua la fel de mult ca si mie. Astept pareri. :)

One, is for liberty...
Two, is for evil...
Three, is an orgy...
Four, is forever...

There are circles of forever, made of fire made of stone...
There are circles of a lifetime, made of silver made of gold...

Five, is a star...
Six, is for the beast inside...
Seven, is for the plunging of gods...
Eight, is where it all begins again....

One, is for the soul...
Two, is for the women...
Three, is and orgy...
Four, is forever...

There are circles of forever, made of fire made of stone...
There are circles of a lifetime, made of silver made of gold...

Five, is for the sun...
Six, is for lust...
Seven, is for the fallen angel...
Eight, is where it all begins again....

There are circles of forever, made of fire made of stone...
There are circles of a lifetime, made of silver made of gold...

Oh... haven't you learned anything...?
You must laugh!

http://www.youtube.com/watch?v=EQZtyDWlKa0&feature=related

O sa muriiiiiiim!!!

A mai observat cineva isteria care a aparut de la o vreme incoace? Toata lumea este stresata la maxim de.... 21.12.2012. (cerul se intuneca brusc, se aud tunete asurzitoare si fulgere lovesc Pamantul ca si cum ar vrea sa il distruga la auzul acestei date.)

Nu, serios acum, nu se mai simte nimeni putin ciudat atunci cand pe toate posturile TV, pe toate site-urile de stiri si, de fapt, peste tot, numai despre asta se vorbeste? Okay, de acord. Se vor inversa polii magnetici ai Pamantului, se vor topi ghetarii si vor acoperi tot uscatul, vom fi loviti de o cometa, vom fi loviti de mai multe comete, experimentul din care ar putea rezulta gaura neagra va esua si vom fi, in fine inghititi de gaura neagra, ne vor invada extraterestrii, vor fi epidemii care vor extermina 99,9% din populatia globului, vor seca rezervele de apa potabila si materii prime, va cobori Iisus pe Pamant a doua oara si va face judecata finala, va fi un razboi intre ingeri si demoni. De acord, se vor intampla toate astea. Dar poate sa imi explice si mie cineva, va rog mult, ce pana mea rezolvam daca ne stresam ACUM? De fapt, ce rezolvam daca ne stresam? (period) -_-

Din punctul meu de vedere e complet stupid! Daca e sa se intample sa vina mult-asteptatul sfarsit al lumii in 2012 (iar se aud tunetele pe fundal), noi oricum nu avem ce sa facem ca sa il evitam. Okay, treaba cu resursele si cu mediul e chiar serioasa si avem ce face daca ne punem putin mintile la contributie. Pacat insa ca sunt mult prea putini oameni carora le pasa de astfel de probleme. Revenind, nu ar fi mai dragut sa imi traiesc ultimii trei ani din viata fiind fericita si vazandu-mi de viata mea ca si pana acum? Oricum toti murim mai devreme sau mai tarziu, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa incep sa imi fac griji pentru acest lucru in fiecare clipa a existentei mele pana in acel moment. Cand voi muri, voi muri, si nu pot sa impiedic asta.

Alta chestie care ma calca pe nervi ingrozitor ar fi faptul ca pe toate canalele TV si peste tot, de altfel, ca si treaba cu 2012 (tunete), apar tot felul de "specialisti" de care nu a auzit nici dracu', care spun ca mancarea pe care o consumam este toxica, combinatiile de alimente cel mai frecvent consumate sunt toxice etc. De acord, sunt toxice. Dar, daca stam noi asa putin si ne gandim, ce naiba nu mai e toxic in zilele noastre? "Sa consumam fructe si legume, ca sunt cele mai sanatoase!" Cuuuuum sa nu! Nici nu sunt pline de ingrasaminte de tot felul. In fine, daca ar fi sa ne luam dupa toti acesti so-called "specialisti", ar trebui sa nu mai mancam nimic, nu? Pe de-o parte ar fi bine, caci cei cu kilograme in plus le-ar da jos si, pe langa asta, ar fi raiul anorexicelor/anorexicilor. But come on! Daca tot proclama toata mancarea toxica, de ce nu FAC ceva sa modifice acest lucru, in loc sa ne toceasca noua creierii intruna? Bunica-mea, din lipsa de ocupatie, urmareste toate chestiile astea cu un mare interes. Okay, no problem, dar cand vine in vizita, oricat de mult as tine la ea, tot ma enerveaza dincolo de orice limita, pentru ca nu se poate sa nu aiba ea ceva de comentat la orice chestie as manca. Jeez! :-

Cu alte cuvinte, viitorul arata foarte sumbru pentru noi, pamantenii. Daca vor fo supravietuitori dupa sfarsitul lumii, oricm vor muri dupa aceea, la un moment dat, intoxicati cu mancarea TOXICA (!!!) pe care o vor consuma. Asa ca, ce mai stati? Hai sa ne panicam! Sa cream anarhie! Sa incepem sa purtam bucati de carton legate de gat pe care sa scrie "Sfarsitul e aproape!"

Eu, cel putin, voi ramane cu o mare durere in cot si nici acolo cu privire la acest subiect. Daca tot o sa mor... macar sa mor relaxata! :D

See you in the afterlife! :D

Nervousness

M-am intors de doua saptamani. Acea duminica, cand a trebuit sa ma urc in avion si sa ma intorc aici, a fost cea mai urata zi din viata mea. Nu am scris nimic despre calatorie pentru ca nu am avut nici starea necesara, nici timpul necesar. Nu se poate compara. Cu nimic. Atmosfera atat de linistita si de placuta, aerul curat pe care il gasesti si in centrul orasului, civilizatia, faptul ca oamenii nu se holbeaza si nu comenteaza la adresa ta pentru ca ai niste bocanci mai diferiti sau ai parul in 10 culori sau pentru ca ai pierce-uri... Faptul ca acolo oamenii chiar asteapta sa cobori din mijlocul de transport in comun si nu se urca peste tine de teama ca raman pe afara... Faptul ca oamenii refuza sa se inghesuie precum sardinele in mijloacele de transport in comun... Faptul ca acolo poti face o plimbare nocturna prin padurea din spatele blocului... Faptul ca nu auzi aproape nicio masina claxonand, decat atunci cand este absolut necesar... Faptul ca nu sunt blocuri mai mari de 4-5 etaje si nu sunt amplasate la 5 metri unul de celalalt, astfel incat sa te sufoce... Faptul ca poti fii exact cum vrei tu sa fii, fara ca cei din jurul tau sa te priveasca precum o ciudatenie... Faptul ca daca ai o multime de tatuaje si parul tuns sau vopsit intr-un mod ciudat, nu inseamna ca nu poti lucra intr-o institutie respectabila, pentru ca acolo oamenii chiar vad dincolo de aparente si nu se lasa intimidati de nimicuri de genul asta... Faptul ca nu poti sa intarzii din cauza transportului in comun nici daca ai vrea... Faptul ca cei a caror slujba impune interactiunea cu oamenii (vanzatori, chelneri, cei de la birouri de informatii) nu iti raspund in sila si din obligatia de a face asta, ci iti lasa impresia ca ei chia fac acest lucru cu placere si ca te ajuta de dragul de a face asta, nu pentru ca sunt obligati prin natura muncii... Deoarece acolo nu trebuie sa ai 10000 de facultati si distinctii si diplome si grade pentru a avea un job cat de cat decent... Fiecare este LIBER sa faca exact ceea ce isi doreste sa faca, pentru ca este motivat de salariu si pentru ca are siguranta zilei de maine. 

Toate acestea te fac sa nu mai vrei sa te intorci aici vreodata. Fac ca simplul gand de revenire in tara sa te deprime la maxim, pentru ca stii ca noi nu vom ajunge la acest nivel probabil nici intr-o suta de ani.

Nu spun ca Finlanda este cea mai tare tara de pe continent, insa fiind tara unde imi voi petrece restul vietii incepand peste niste luni (if I am lucky), nu are cum sa nu ma impresioneze. In cele doua saptamani cat am fost acolo m-am simtit ca acasa. Am fost primita cu caldura si prietenie, in ciuda zvonurilor cum ca nordicii ar fi niste oameni reci. Mi-am facut cu usurinta prieteni, deoarece oamenii sunt chiar foarte deschisi spre acest lucru. Pot spune chiar ca m-am simtit mai "acasa" decat in adevarata mea casa. Inca din momentul cand m-am urcat in avionul spre Bucuresti, am simtit cum o mare parte din mine ramane acolo. Chiar si acum, ma simt incompleta, si ma voi simti asa pana in momentul cand voi fi din nou in Finlanda. De cand am venit inapoi, nu pot sa ma reobisnuiesc cu nimic. Cu localurile pe care le frecventez, cu strazile pe care am mers in ultimii 18 ani, nici macar cu patul meu care, inainte de a ajunge acolo mi se parea cel mai confortabil loc de pe planeta.

Abia astept sa ma intorc ACASA. Si niemni si nimic nu imi va sta in cale, pentru ca imi doresc mult prea mult acest lucru pentru a ma lasa impiedicata de ceva.

Si acum cantecul de azi. "Sweet Bloom of The Night Time Flowers" a trupei finlandeze This Empty Flow. Secventele sunt din filmul "Les Amants du Pont Neuf". Enjoy. :)

http://www.youtube.com/watch?v=k3_jfPHL7QU